Hidrogenul în sine nu este, prin definiție, o sursă de energie regenerabilă, deoarece este un vector energetic secundar produs din surse primare. Cu toate acestea, atunci când hidrogenul este generat utilizând energie regenerabilă - cum ar fi electroliza alimentată de energie solară, eoliană sau hidroelectrică - devine „hidrogen regenerabil” sau „hidrogen verde”. Această diferențiere se bazează pe procesul său de producție: ciclul de viață al hidrogenului regenerabil este legat de reînnoirea continuă a surselor de energie regenerabile, asigurând astfel fără emisii nete de carbon. Regenerabilitatea sa este consolidată și de rolul său ca mediu de stocare a energiei pentru sursele regenerabile intermitente, permițând transformarea excesului de energie solară sau eoliană în hidrogen și reutilizarea ulterioară a acestuia, extinzând astfel utilizarea energiei regenerabile. Astfel, deși hidrogenul ca moleculă nu este regenerabil, asocierea sa cu producția de energie regenerabilă îl face un pilon fundamental al sistemelor de energie regenerabilă.